pentru tine, mereu crini

vara imi este vestita de crini. sunt flori senzationale, se gandesc mult pana sa infloreaasca, si atunci cand o fac e cu tot sufletul. e perfect! mirosul e exact cat trebuie, albul e imacultat, cupa e eleganta si impunatoare! ei vestesc mereu ceva!un inceput. asa vedeam eu florile astea in copilarie. tata primea mereu crini de ziua lui. nu am inteles niciodata ce vedeau femeile atat de gingas, atat de sensibil in el ca sa-i daruiasca astfel de cadouri. mereu aceleasi flori. casa se umplea de mirosul lor usor amar si ademenitor, se stecura vara pe sub usi, se inmuiau peretii de suflet si petrecere. era o presimtire ce imi dadea fiori, stiam ca urmeaza un alt mod de viata: vara, vacante, liniste, mare, munte, tihna.insa acum nu mai e acelasi lucru. insemnatatea lor s-a schimbat pentru mine. acum e invers. acum ma dor. nu a ramas decat o amintire. nu cumpar nicioadata crini. si nici nu-i daruiesc. nu-mi plac! mirosul e atat de greu, ca si cum ar plange peste mine.
azi nu-ti pot aduce flori. e prea tarziu. nu-ti voi mai putea aduce crini niciodata, iar casa noasra nu va mai fi niciodata plina de mirosul lor amar si ademenitor, nu se va mai strecura vara pe sub usi, nu se vor mai inmuia peretii cu suflet si petrecere ca atunci cand ai fi implinit 50 de ani! si nu vei sti niciodata ce simt cu adevarat.. nimeni nu va sti.sa fii fericit , tati...
sa fii fericit!