sms

cineva mi-a spus ca viata e frumoasa pentru ca are un sfarsit. totul e trait cu intensitatea disperarii. poate ca asa e dar, desi vorbim cu usurinta despre acest sfarsit , in realitate nu suntem niciodata pregatiti sa dam ochii cu el si cu atat mai putin sa-i suportam consecintele. probabil ca viata e frumoasa pentru ca e imprevizibila, pentru ca nu stii niciodata cu cine urmeaza sa te intalnesti, ce urmeaza sa ti se intample, un drum la mare care iti schimba viata, un articol intr-un ziar care te lumineaza, un eveniment care te schimba. dar e greu! nu stii intotdeauna cine va fi langa tine, fie ca e vorba de o sarbatorire sau de un bocet. nu stii cat de singur esti sau cat de plina iti e viata cu exactitate. tocmai pentru ca e imprevizibila.
am uneori senzatia ca nu ma pot baza decat pe mine, ca eu sunt singurul meu prieten, ca nimeni nu ma va cunoaste cu adevarat, nu ma va vedea din interior, asa cum ma simt, asa cum ma vad eu ca sunt. desigur, gresesc! rox a stiut cumva sa-mi fie mereu aproape. nu am inteles cum reuseste, si probabil ca nici nu ar trebui sa-mi explic. e ceva intuitiv, dincolo de explicatia logica a stiintei. ea. pur si simplu stie. ma stie! e o legatura ce nu o pot desprti distantele, diferentele de fus orar, trairile noaste interne diferite si cotradictorii. ma suna mereu l amomentul potrivit, desi se intempla sa nu vorbim uneori saptamani.
intr-o dupa amiaza, ma aflam in timp ca stateam in masina si priveam disperata caeasul in nebunia lui irevesibila, sacadata, ticaind mai presus de tine, sfidator, rox imi da mesaj pe mobil. "curaj, didi! si o sa descoperim o existenta libera, dincolo de aparenta unui corp garbov ce nu mai poate duce!"
la nici un minut, intr-o atmosfera de durere eminesciana si de ger gros, solid, pocnind in copaci, viata mea avea sa inceapa! incredibil. nu am sa uit momentul ala niciodata. ii sunt recunoscatoare pentru el, pentru ca nu m-a lasat singura.
si chiar asa, pana la urma, care e frumusetea vietii?