da-o mai departe!

exista oamneni care nu invata niciodata. nici o experienta a vietii nu-i pot schimba, sau intdrepta, sau corecta, sau macar sa le ridice niste semne de intrebare. evoluam, ne scimbam , in mare parte datorita experientelor care ne lovesc viata, omul nu ramane acelasi de la nastere pana la moarte. si totusi, se pare ca unii refuza cu orice chip sa lase natura sa-si urmeze cursul. pur si simplu nu vor, se opun gandirii. nu, nu incerc sa le caut o explicatie si nici nu vreau sa-i critic, dar mi-ar plcea sa stiu care e filosofia acestor oameni, care sunt valorile lor spirituale, pt ca sunt convinsa ca au.
ei ajung la un anumit puntc, un grad de cunoastere, dobandesc un anumit itp de inteligente, care difera de la unii al altii in functie de scolile frecventate, cartiel citite etc, si se opesc acolo. ca si cum ar spune, am facut destule, merit un premiu, gata! rafuz sa mai analizez sau sa mai stiu! problema nu e ca eu nu sunt asa, inteleg, oamanii sunt diferiti, problema e ca ei nu vad asa lucrurile. tocami asta e: ei nu inteleg de ce persoane ca mine isi pun probleme acolo unde ei nu vad ca ar fi, ba chiar mai mult, acuza si condamna astfel de oameni. "divesrsitatea nu duce la nimic bun!"
ce e de facut, ma intreb? nu imi vine sa cred ca ar trebui lasate lucrurile asa cum sunt, e prea simplu, e prea banal, e ca si cum s-au treminat problemele omenirii, toate enigmele au fost rezolvate, s-a terminat cu incalzirea globala, apa potabila nu va mai fi o r\problema, l-au gasit pe asasinul lui kenedy, toate cartiel arse in misteriose incendii au fost recuperate, toate poeziile scrise si toate edificiile terminate. nu, refuz sa treiesc asa! poate ca nu am sa am niciodata raspunsul la intrebarile mele, poate c asnici nu exista raspunsuri, dar uneori \, conteaza mai mult cum pui intrebarea decat raspunsul primit. de exeplu, nu inteleg c omul de langa tine, cel cu care ai impartit tot de 3 ani incoace, sa nu observe tristetea din ochii tai umezi. cum se poate sa nu sesizeze distanta si schimbarea dintre noi? s-au treminat intrebarile cu privire la relatia noastra? sau ele exista doar daca eu muncesc sa ofer mereu explicatii si raspunsuri? ma intreb ce sa intampla daca nu-i voi mai spune nimic de acum inainte. va avea curiozitatea sa descopere lucruile sigur sau nu va vedea nici de data asta problema? iata intrebari la care nu astept prea curand raspunsuri, nu pentru ca m-am resemnat sa le caut, ci pentru ca el nu mi le va da, si pana voi descoperi eu despre ce e vorba va curge multa apa pe dunare, ma scuzati , dambovita. depinde de peisaj.
totusi, oricum ai fi, orice strucuta anatomica ai avea, orice experiente de viata ai avea sau nu, a trece prin viata( cu tot ce presupune ea, feiricrem tristete) si a nu invata nimic din asta e ca si cum te-ai juca cu zapada langa o soba calda. inutil! la ce bun viata daca nu invatam nimic din ea. daca nici o experienta nu ne face mai buni, mai demni, mai curajosi, mai intelepti. pentru ca un lucru e sigur: aceste calitati se dobandesc nu se mostenesc! asa ca daca cineva din cei ce vor citi aceste randuri vor face macar efortul sa se gandesca la ce am spus,vreau sa cred ca totusi se poate face ceva cu creierele in catuse! trebuie mereu sa depasim limite, fie ca ele sutn foarte apropiate sau mai departe de cat ai crede. nu fiti timizi, extindeti-va!faceti-o! daca nu din curiozitatea mintii odihnite ca abia astepata sa lucreze, macar pentru trand - ignoranta nu mai e la moda sezonul asta! in fiecare zi, putin cate putin..