corabioara sperantei!
cand eram mica tata mi-a daruit o corabioara din aur. "corabia sperantei" a numit-o el. asa ca nu ma pierd, ca ma protejeze. nu am uitat-o, nu am pierdut-o dar nici nu am mai purtat-o.. probabil ca pe acolo pe undeva aruncata prin suflet.. cu siguranta ea exista!
posted by diana @ 7:00 p.m.
1 Comments:
corabia sperantei... e cel care ti-a daruit-o cel care-i da valoare, si dragostea voastra cea mare...
Trimiteți un comentariu
<< Home