plimbare nocturna
este atat de cald. suntem in pragul iernii si totusi in apartament nu se poate respira.. mi-e mereu cald in bucuresti.. ma topesc si ma sufoc aici. mereu aceasi poveste.. prea frig afara .. prea cald inauntru.. ma simt ca intr-o gluma proasta. nu pot respira, nu pot gandi, nu pot rade aici. nu ma pot gandi decat la clipa in care voi pleca..
posted by diana @ 1:28 a.m.
1 Comments:
:) stii ca vorbeam acum cativa ani despre starea asta... ne plimbam pe inserat prin tiglina, si acum imi amintesc ca mi-ai spus ca nu locul e problema, ci problema e undeva in noi. Ar trebui sa ne gandim mai des la noi ca la niste melci cu casa in spinare. Asta suntem. Viata curge, niciodata nu va fi perfect, tot timpul va fi ba prea cald, ba prea rece, tot timpul, noi trebuie sa invatam sa traim cu asta, trebuie sa invatam sa traim cu viata, cred ca e undeva vina povestilor cu care am copilarit, acolo e totul asezat, ordonat, impartirile sunt egale mereu, viata in schimb e plina de suprapuneri, de nonconcordante, de firmituri... si tocmai de asta fiecare clipa sa ne fie un cantec tandru si dureros in cinstea vietii...
Trimiteți un comentariu
<< Home