aici nu mai sta nimeni!

 
zilnic mi-e dor de ea. o caut peste tot.. in carti.. pe strada, in glume, in vise, in muzica.. mai ales in muzica.. ma gudur langa telefon cand vorbim si mi-e dor de noptile noastre pierdute! incepe iar patinajul.. acum un an eram in camera copilariei ei.. doi gemeni pescarusi albastri.. globul de cristal.. atat de frageda.. si pomii mereu verzi.. lumina si culoare.. exact asta imi daruieste. ma imbogateste de fiecare data.. e din alta lume! si desi e in viata mea .. e totusi atat de departe. toti sunt atat de departe.. pana la o urmatoare noapte de vis o sa ma multumesc cu telefonul care suna si suna .. si suna.. si suna... ocupat!