moilenfant

sâmbătă, septembrie 16, 2006

in fiecare zi...



În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,

Şi nu băgăm de seamă că, în loc,

Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis

Pe care-l anulăm cu-o şovăire;

Ne reculegem într-un cerc închis

Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,

Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:

Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,

Rămîne un deşert de disperare.

romulus vulpescu

3 Comments:

At luni, septembrie 18, 2006 8:34:00 a.m., Blogger Roxana said...

cam asa se petrec vietile noastre... dar lucrurile pot fi schimbate in orice moment, trebuie doar sa ne urnim:)

 
At miercuri, septembrie 20, 2006 9:45:00 a.m., Blogger Papusa ruseasca said...

"paduri ce ar putea sa fie...
si niciodata nu vor fi..."

 
At joi, octombrie 05, 2006 2:08:00 a.m., Blogger the architect said...

Poezia aceasta este un cant publicat intr-un volum admirabil (pe care nu il tin in biblioteca, are un loc al lui), "Arte & Meserie", la Cartea Romaneasca, in 1979.

 

Trimiteți un comentariu

<< Home