alunacand.. alunecand...

iar suna ceasul asta enervant!! astia cu santierul lor din fata geamului meu de la balcon au inceput deja cu zgomotul si injuraturile si praful care zboara in toata camera cand aerisesti dimineata. trebuie sa fie cam 7.35. porumbeii se gudura la geam, in casa e frig si nu-mi vine sa ma dau jos din pat. inca o dimineata in bucuresti. florin e deja pe balcon. cum aude alarma sare din pat direct cu buzele intr-o tigara. fumeaza setos si se concentreaza sa-si tina ochii deschisi. acum e la baie, aud apa de la chiuveta curgand repede. canta, zice ceva, ma pupa (parca m-as saruta cu o scumiera!), se imbraca repede, se parfumeaza, mai fumeaza o tigara, vine iar scrumiera sa ma sarute, imi mangaie parul, imi spune ca dimineata sunt ca un copil, vorbeste scurt cu un coleg, ma pupa iar si pleaca la servici. ma dezmeticesc abia cand aud cheia de la intrare in usa. sunt deja in centrul Radautiului, chiar langa catedrala cu turlele acoperita cu bronz. e rece, toamna si ma trec fiori si amintiri.. stiu doar ca mi-e dor.. si mi-e sufletul greu..in jurul meu e multa agitatie. cobor intr-un pasaj mai mult trasa mama. nu-mi dau seama exact ce se intampla dar aud in departare niste zgomote infundate ca niste bubuituri. pasajul serveste ca un fel de adapost. aici suntem ceva mai in siguranta. se zvoneste ca e razboi! "unde? acolo departe? catre suceava? catre putna?.. unde? ce se intampla?.. eu ce sa fac?..unde sa ma duc?" mi-e frica! nimeni nu-mi spune nimic si toti fug. se ascund.. iar pe cer avioane de lupta zumzaie asurzitor. jos, in pasaj mii de oameni stau adunati si speriati. mama e totusi linistita. langa noi mai este cineva.. un barbat. cineva ne imparte arme si ne spune sa mergem inainte in flancuri. eu refuz, pur si simplu ne vreau sa iau parte la asa ceva. mi-e din ce in ce mai frica! ma sperie mai mult figurile calme si curajoase ale celor de acolo, prostesc de curajoase. cica planul e ca noi sa inaintem pe sub pamant, prin niste tuneluri nefolosite de ani de zile si sa omoram inamicul. insa ma tem ca nu vom putea ajunge la un capat si vom fi prinsi ca intr-o capcana, o cursa fara iesire, un borcan cu capac gaurit. peretii sunt pavati cu caramida rosie si mucegaita, ca intr-o hrumba, un beci vechi si inchis demult. sunt niste becuri galbene pe margini care lumineaza slab fetele noastre schimonosite de spaima. sunt fete care poatra in brate poze mari, inramate ale iubitilor lor pe picior de plecare. sunt pozele viitorilor eroi! incerc sa imi dau seama daca sunt asemenea celor purtate in maini in fata convoiului la inmormantari, dar nu! nu sunt asa.. sunt pentru altceva! e ca si cum ai spune ca cel a carui poza o porti in brate e jumatatea ta.. eu nu port nici o poza! nici un iubit in suflet! nici o teama pentru cel drag. in dreapta o femeie tipa din toti plamanii la noi. ne indeamna sa plecam sa luptam si ne spune ca razboiul e ca si castigat. din fata se aud gemete si tipete si bombe si impuscaturi.. nimeni nu are scapare, iar labirintul ala nu este cunoscut de nici unul dintre cei de acolo. planul mi se pare nesigur si nu pot sa nu ma intreb "bine, bine, lupt, dar pentru ce? pentru tara? care tara? pentru cine? impotriva cui? de ce , pana la urma?" vreau sa ies! fetele celor de langa mine se contureaza galbejite si infricosate. sunt prieteni din liceu, cunoscuti, oameni din viata mea cotidiana, cupluri cu care pana mai ieri ieseam la o bere, oameni care au fost prezenti la tot felul de petreceri in viata mea. acum nu-i mai cunosc! imi sunt straini! nu pot lup[ta pentru ei sau langa ei. fug si ii las in urma. ma indrept catre scari cu mama si barbatul de mai devreme care inca nu stiu cine e. desi e lumina, dar nu reusesc sa-mi aduc aminte unde am parcat masina.. intru in panica, capul mi se invarte, nu pot sa respir... mi-e frica... unde s-au dus ceilalti??? unde sunt??? cum ies de aici? mi-e frig!! unde sa fug? sunt singura? se darama catedrala! e in ruine si iese fum din ea!! toti fug si tipa! e haos si panica! e frig si sunt frunze peste tot! se intuneca si eu tot nu imi gasessc masina! e din de in ce mai frig!! incerc sa caut un loc unde sa ma pot adaposti, dar nu vad unde,nu cunosc pe nimeni si nimeni nu intreaba de mine, nimeni nu a observat disparitia mea. o fetita vesela si tunsa scurt ma trage de pantaloni si imi spune razand si mancand inghetata:"ai uitat unde ai parcat? ha! uite! acolo e masina ta! eu nu uit niciodata! am fost atenta cand ne-am dat jos! nu-ti amintesti ca am venit cu masina? eram si eu, dar tu nu ai observat!" ma simt usurata! intra in masina si mama, care apare de nicaieri imi spune ca cineva a spart geamul dar ca a luat ea actele si cd-urile.. ce ciudat! geamul e doar crapat! sunt inca speriata asa ca vreau sa fug cat se poate de repede de acolo.. incerc sa plec in tromba dar nu pot, am frana de mana trasa, ceva ma tine pe loc, nu pot inainta mai repede de 20-30 de kilometri pe ora orice as face. pe jos e zapada si ghiata si deja e foarte tarziu. s-a lasat noaptea si noi tot nu am ajuns la un loc sigur. nici nu mai stiu cine e cu mine. mama? sunt 2 persoane! afara e viscol si e frig.. mi-e teama.. m-am resemnat sa tot caut un loc de odihna. nu pot sa imi dau seama ce se intampla sau daca am fost in Radauti.. razboi, rascola, revolutie,batalie, lovitura de stat... acum parca nu mai sunt decat copacii si fiarele campului si spiritele care bantuie de colo colo fara o destinatie anume.. nici ele nu au unde sa se duca.. ca si noi.. ma tot intreb ce e dincolo de lumina farurilor? ce las in urma? ce e inainte? nici urma de civilizatie.. nici in dreapta, nici in stanga.. pe pasagerii mei se pare ca nu-i deranjeaza.. mama e bine dispunsa.. oprim la un colt de sat aparut parca de nicaieri...nu se zarea de departe, parca a izvorat din pamant acolo, pe loc. mama coboara sa cumpere ceva... nu ne putem duce cu mana goala acolo unde mergem.. noi doi ramanem in masina.. conversam.. portiera din dreapta ramane deschisa in asteptarea mamei si, curios, nu mi-e frica.. poate pentru ca e el.. poate pentru ca acele locuri imi devin familiare.. poate pentru ca spaima incepe sa treaca. mama se urca din nou in masina si pornim. pe jos e multa zapada, asa ca merg incet si, desi abia astept sa ajung, stiu ca mai e putin, dar nu ma pot grabi. "acest drum e o primeneala.. lucrurile trebuie pregatite in liniste.." portile casei visinii sunt deschise, ca deobicei. incetinesc si inaintez, barbatul coboara inainte ca eu sa intru in curte, inchide poarta in urma mea si intra in casa, unde se face lumina si lumea incepe sa misune. nu imi imaginez ca voi pleca prea curand de acolo. sunt usurata si vesela! e capatul drumului! mama coboara repede din masina si zambeste. se duce catre multime. ma simt parca trezita din somn. tot ce am trait, tot ce am simtit... toata suferinta.. a trecut! si nu va mai veni niciodata! niciodata nu am sa mai plang, nu am sa mai disper, nu am sa mai fiu singura! niciodata! eram la mal, furtuna trecuse, ramasesm singura, fara prieteni, nimeni nu ma cunostea acolo.. dar asta nu conta!pentru prima data dupa multa vreme, imi era bine nu imi mai simteam sufletul pierdut! raman o clipa in masina acoperita de viscol si zapada.. la radio aud "si vom calatori odata, asa cum n-am mai fost nici cand.. alunecand.. alunecand..."
nu stiu ce a fost.. m-am trezit speriata si singura! "mi-e frica de viata mea!" mi-am zis. melodia imi suna in urechi pierduta si bombele duduiau in jurul meu. stiu doar un lucru: era 10.36 si am rostit smerita si cutremurata de o revelatie finala, ca inaintea unei spovedanii:"Parinte, am pierdut pe Dumnezeu!"