metropolis, adieu! adieu!

plecarea de acasa ma face sa apreciez mai mult linistea copilariei, varsta cand
nimic nu imi parea de neatins, cand mama imi era alaturi si nimic nu ma putea atinge.
vin spre tine, nemaipomenitule oras! in 3 ore 35 de minute voi cobora dintr-un tren obosit intr-un oras si mai obosit. in gara un barbat mirosind a usturoi bate un pui de catel amarat si singur. controlorul imi raspunde arogant la intrebari, iar bagajul meu e greu. mi-am lasat cartea pe banca si sufletul in 40. pe peron mama e trista. stiu ca va plange pana acasa apoi trenul care fuge din oras grabit va lua cu el si amintirile ei.. asa e mai usor.. nu am nici o dorinta pentru sfantul valentin dar am o lista lunga pentru dumnezeu. relatia mea cu El s-a transformat din miere in zahar. acum e mai usor de transportat dar a pierdut din calitate. desi e langa mine il simt mereu absent la dorintele si nevoile mele..
totusi ramane ca in alta zi sa-i spun ce cred si ce simt.
nu pot sa cer decat mai putina ura ..
de dragoste suntem satui!