leaganul

Eram atat de obosit si sufeream.
eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrotiti de neodihna.

Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum de mai simti nebuna bucurie
de a rasari?

Si-n dimineata aceea fara somn
cum colindam cu pasii de plumb
intr-un ungher ascuns am gasit un leagan.
Paianjenii isi teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.

L-am privit cu gandul larg deschis.
Era leaganul,
in care o mana imbatranita azi de soarta mea
mi-a leganat intaiul somn
si poate intaiul vis.

Cu degetele amintirii mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb,
si fara sa inteleg de ce
m-am prabusit si-n hohote
am inceput sa plang deasupra leaganului meu.

Eram asa de obosit,
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete,
si de ras.
Aiurind ma cautam in leaganul batran
cu mainile
pe mie insumi
- ca prunc.

Lucian Blaga