margaretele mamei,

luna iulie ii este dedicata mamei. mereu a fost asa. vara se deschidea suav cu crini, mari, eleganti, impunatori, si se prelungea ca un lichid cald si vascos cu margarete; simple, ca si cum ar fi schitate de un copil pe o foaie alba de hartie, delicate, sincere. mama iubeste florile astea! sa aiba vreo legatura cu copilarie ei la munte, cu faneata in care se juca fara griji si fara constiinta, cu bunicii ei mult iubiti..? nu stiu, dar stiu ca o reprezinta, sunt salbatice si totusi regale ca ea, au ceva din caldura si curatenia unei dimineti proaspete de vara la munte, departe de oameni, departe de suferinta, sunt ca un zambet de galatee, ce trebuie admirat si iubit!
mama, dimineata, in bucatarie, abur de mancare proaspata si gustoasa, linistea dupaamiezelor de iarna, copii jucandu-se haotic afara, mama citindu-mi romane cu voce tare, ochii ei de smarad, povestile si valsurile copilaiei, curatenia asternuturilor din dormitor, soarele rasarind calm la fereastra camerei mele, mama scufundata intr-un somn adanc si misterios, papusile mele imbracate dupa ultima moda de croitoreasa mea dibace si migaloasa, drapeiile albe ale balconului, cartile mamei ce ascundeau lacrimi, muzica mamei ce ascundea suferinta, casa care stralucea de suflet si de bunatate, lumina difuza dinainte de culcare la care citea rugaciuni in taina, eu dormind linistita landa bratul ei, mama mereu frumoasa si radiind la ivirea tatei in prag, mereu cu gandurile ravasite, mereu in rochie, elengata si feminina, mama - mereu ingandurata! sper sa gasesti linistea de care ai nevoie si sa lasi incarcatura asta ce o porti dupa tine de atatia ani! nu e reala! pentru cine cari tu caramizile alea, pana la urma? "sa poti privi in sus ca si cum cerul ti-ar fi prieten!"
la multi ani fericiti! sa te tina dunmenzeu sanatoasa! la multi ani, mamico!