cozonac traditional romanesc

nu imi sta in caracter sa scriu astfel de rautati (doar le spun) si, cu toate ca ceea ce am de gand sa scriu nu se incadreaza in formatul blogului meu, niciuna din aceste doua motive nu ma vor opri. am inceput sa ma satur de lenea romaneasca, manifestata mereu, chiar si cand e vorba de mandrie nationala!

fiindca "euforia tv din parti", un nou si foarte entuziasmant canal tv, se afla situat pe canalul 0 al televizorului meu, de cate ori il deschid sau vreau sa zapez canalele, dau peste el. fara vointa mea (si aici va trebui sa ma credeti pe cuvant), am vizionat o emisiune in care niste englezi fascinati de gastronomia mediteraneana (pentru ca emisiunea se chiama "savoare mediteraneana", nu stiu exact din ce motiv suntem noi inclusi aici, dar asta e deja un alt subiect) ajung in tara noastra si impresionati pana la refuz filmeaza cum o tanti, dintr-un sat romanesc, pregateste mancare. peisaje montane tip ilustrata, imagini cu carute darapanate facute din gardul vecinului, cai emaciati care trag pe calduri insuportabile greutari de 50 de ori mai mari decat ei, drumuri prafuite si neasfaltate pline de balegar, iarba necosita de lene ajunsa la dimensiuni mai mari decat casa, garduri carpite si case darapanate, toate prezentate ca excentrice si deosebite. toate astea in timp ce mamaia mai sus mentionata pregatea de zor "prajitura": lapte, faina, lamaie rasa! toate intr-un lighean in care indessa pumni cu o forta debordanta. foarte grabita si rapida ca o albinuta demostrand prin acest exces de zel cat de gospodina si casnica este ea, ca apoi spre neintelegerea mea sa faca din acea coca suluri-suluri. erau bucati de aluat subtiri, rotunde si le sucea cu palmele pe , ma scuzati, fund. "cred ca face cozonac impltit!hmm! ce bun!", mi-am zis. dar nu! ea rula cozonacul pe un facalet gros pe care-l aseza deasupra focului. apoi, am inteles, femeia era de undeva din Transilvania, se chema Marika si vorbea stalcit romaneste. la sfarsit a rostit in sila "pofta buna!" folosind "a" la sfarsitul cuvintelor, cam asa cum iti ureaza chelnerii maghiari cand aduc comanda intr-un restaurant de prin Targu Jiu. si asta doar pentru ca ai cutezat, tu ca roman sa intri in restaurantul lor care se alfa, curios, in tara ta! unde mai pui ca prajitura se numea de fapt "cozoniac" si era prezentata, de un narator care pare mereu pe Prozac, drept, citez, "mancare traditionala romaneasca". a dracu' bozgori si drepturi lor care le depasesc chiar si pe ale noastre! tot strainu' stie despre noi ca avem capitala la Budapesta din cauza lor.
am incercat sa scriu un email nervos la adresa postului dar se pare ca ea nu exista, asa ca mi-am zis ca am sa scriu totusi undeva despre asta, oriunde! nu am nici o problema cu ceilalti locuitori ai Romaniei de alta nationalitate, dar ma deranjeaza cand au mai multe drepturi ca noi, cand in Balan nu mai gasesti ziare sau carti decat in maghiara, cand in scolile noastre nu se mai vorbeste romana sau cand sunt "mustrati" in instanta pentru ca au omorat 3-5 oameni in accidente de masina pentru ca au condus beti si platesc o amenda de 50 de mii pentru asta si ma revolta ca au nesimtirea sa-si prezinte obiceiurile si mancarurile, arhitectura, muzica, literatura ca fiind "tipic romanesti", insa daca cineva ii numeste romani se simt ofensati. minunat! "suntem o tara de fazani!" a zis fiul lui Teo Peter si ii dau dreptate!

PS - banc : un roman, un ungur si un tigan la pescuit il prind pe pestisoru' auriu.
pestisoru': daca imi dati drumul va indeplinesc cate o dorinta!
tiganu': eu imi doresc ca toti tiganii sa se duca in tara lor!
pestisorul ii trimite pe toti in india.
unguru': si eu imi doresc ca toti ungurii sa se duca in tara lor!
pestisorul ii trimite pe toti in ungaria.
romanu': toti ungurii sunt in tara lor si tiganii la fel?
pestisoru': da!
romanu': atunci eu nu mai vreau nimic!