uuu... l'amour!

file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
file not found!
ne cerem scuze, pagina dvs pentru iubire este inca in constructie!

cap ou pas cap?

1. nu lasa atata energie sa moara fara sa iubesti macar odata cu adevarat.
2. nu conteaza ca el nu stie ce simt cu adevarat.
3. nu conteaza ca sunt defapt singura in tot ce fac, in tot ce respir, in tot ce simt.
4. nu vorbi niciodata despre ceea ce simti cu adevarat.
5. viata e mereu roz, asa cum e mereu un joc.
6. distreaza-te, nu exista purgatoriu, asa cum nu exista rai sau iad, exista doar energie, viata, joc, joaca si dumnezeu prin iubire.
7. nu folosi niciodata cuviantul niciodata.
8. rade zilnic de conditia in care te afli, si incearca in orice moment sa o schimbi.
9. nu-ti fi teama sa pleci, niciodata.. chiar daca niciodata nu poti spune niciodata.
10. pune in imagini tot ce gandesti.
11. canta saptamanal in japoneza.
12. pleaca.. mereu pleaca.. si niciodata sa nu ramai!
astea fiind spuse, nu pot decat sa multumesc pubilicului pentru cadoul meu de craciun. 12 cerinte in 12 luni.in gradina mamei mele din fata geamului meu vor inflori mereu gutuii.. cap?

cand te-am cunoscut erai un mos tanar cu barba alba

miroase a fier ud, a frunze descompuse, a brad insa doar in parcuri.. nu ploua.. nu ninge... e ca atunci cand te abtii sa plangi, stii ca va urma furtuna, iarna, dar nu vrei sa crezi.. miroase a mucegai de la casele vechi pe langa care trec.. miroase a macadam vechi, a oameni tristi, a ziare proaste, a parcuri pustii, a salina de la slanic moldova cand intru la metrou.. la bulandra se joaca mamouret. cumpar o cartela de 2 lei si-mi beau cafeaua pe banca. de 4 minute si 20 de sec a plecat metroul. stiu ca nu va mai veni niciodata altul , dar eu il astept.. si totusi astept. miroase a casa inchiriata si a muzica veche.. tombe la neige, tombe la neige... era vara lui '96 cand ma intorceam cu ai mei din muntii apuseni. a fost ultimul concediu in 3. ce a urmat apoi a fost cosmar. treceam prin brasov si ne-am gandit sa facem o vizita prietenului tatei din tinerete, georgica. dl george manescu fusese profesor la 3 materii in tinerete si foarte respectat de studenti. a avut 3 neveste si un baiat, insa acum se vedea cu prima sotie. pe toate le-a parasit. locuia singur intr-o garsoniera dupa ce abandonase mai multe case. nu stiu cum rezista. nu stiu ce putere iti da viata s-o ma iubesti desi esti singur intr-o garsoniera iar telefonul nu suna, iar cumparaturile nu poti sa ti le faci singur.. nu pot sa inteleg cum e conceputa aceasta lume.. ce miracol te mai tine sa nu te abandonezi, gandeam in timp ce beam cacao cu lapte.. ce nu am sa pot uita este fotografia regelui mihai I al romaniei infipta in vitrina din camera. tata rade "georgica.. tot cu regele esti?" si georgica inclina capul si copilareste recunoaste, iar fata i se lumineaza intr-un zambet. ma stie de cand mergeam la salina de la slanic cand faceam tratament pentru plamani. eram atat de mica ca tata ma purta ca o sacosa. ma tinea de bretelele costumului de ski si ma atarna peste tot sa nu ma piarda. azi nu pot sa nu ma gandesc la georgica.. cultul lui pentru edicatie, disciplina, cultura, postura lui impresionanta si aristocrata.. viata lui rafinata si eleganta.. ceea ce au adus regii in tara noastra.. carmes sylva si poeziile ei cu "10 mai va fi de-a pururi" si micuta ei care nu-i mai deschidea usa cabinetului unde lucra.. bucuria romanilor de a fi impreuna, de a se simti frati dupa atata truda si ani de razboi.. entuziasmul si patriotismul sincer al romanului de rand, respectul batranilor fara carte care stiu ce inseamna uniforma militara.. fanul din fata cailor.. portile deschise ale satenilor... stigatele de bucurie... imbratisarile prin care isi daruiau pacea.. carpatii.. dunarea... banatul si ardealul "starea mea de spirit cu care ma gandesc la tara".. toate sub un singur nume. pacat ca basarabia e plecata de acasa.. nu pot sa trec pe langa ziua asta oricum... si nu stiu de ce dar mi-e teama sa recunosc asta.. sa fie nostalgie, patriotism..nu stiu..dau nu cred ca as putea vorbi intr-o discutie libera despre lucrul asta.. nu am sa uit ce mi-a spus tata despre revolutie, despre stefan, despre istorie, despre tara mea pe care am s-o iau cu mine cand voi pleca.. chiar daca maine nu am sa recunosc asta.. sunt mandra de ea si de spiritul romanului de la 1879. si mie dor de asa ceva si mi-e bine ca stiu ca exista astfel de sentimente la romani, poate ca se vor repeta la un moment dat... de cateva luni insa georgica nu mai raspunde la telefon..

i chose life, can i live with that?

i was taking a bath just now.i placed my feet in the tub.
 the water so worm and soft was soawking my body from head to toe. 
i couldn't even stay very long. i am so tired. last night i saw "the hours"... with my knees covered by warm clean water...
i simply couldn't sleep after that. i spent the rest of the night measuring the room with my feet. 
why is there necessary for someone to die.? so we can appreciate life more, in contrast, she said without any hesitation . do we really appreciate it or do we actually spend it regreting what happend? 
it's simple. how can i reallylove him if i don't even love myself? now the water is just below my hips. how can i love anyone, for that matter? u see, maybe this is the thing, 
only when i'll be able to love him i shall really let him go. i hope i am not like Mrs. Dallaway. not at all. it's just that i would like to kiss her and i have a terrible desire to run as fast as i can from here... 
nonosense, dear, a woman has to be at least once in her life mrs. dallaway.
so, what happened that day? the water reached my breasts.. well.. that day my life was changed. i got up.. made a cup of green tea.. changed my clothes.. i did my hair.. i've arranged it wonderfully 
 that day.. i packed a few things right then, on the spot, i hate to pack early... i said goodbye 
to my house and went downstairs.. i sat on the bench and waited for the taxi. 
i got in and my heart stopped existing the way that it has untill then. i never returned!
 and then what happened? everything else was life.. should i kill my destiny right now? 
i up untill the kneck in water.. should i put an end to this life i am living? 
should i wait for something? what is there to wait for? should i scream for help? 
i cannot live through this hours by myself. i am out of resourses. can i face the rest of 
the days alone knowing what i know now? will i be able to do that? will i survive without
 any scar? should i go on walking, or should i get out from the river before the water reaches 
my head? 

stop to shop!

 
intr-o lume mult prea obsedata de look si de laterst fashion, problema nu se
pune niciodata cum te imbraci ci cat de trandy te imbraci. cat de inovator,
sofisticat,excentric,urban, in influente, in dungi sau in buline, linii sau cercuri,
 ce culori folosesti, cat de aprinse sau cat de pamantii, ce combinatii si ce forme,
cum iti maschezi defectele de care nu poti scapa sau cum faci sa porti aceste
defecte cu mandrie in asa fel incat sa starnesti invidia fetelor si sa-si doreasca
si ele o gura mare ca a ta sau un nas lung. totul tine de PR! exact, repetati dupa
mine P R ! cineva care stie ce materiale si ce forme si ce culori cu ce influente,
cineva care practica meseria asta de ani de zile. in tot ceea ce vede, in tot ceea
ce face.. merge pe strada si vede oameni a caror geanta ar schimba-o cu nu stiu
ce model pe care l-a retinut dintr-un catalog aparut nou acum. sau cand privesti
un apus de soare, un om ar vedea doar o minge de foc care o ia la vale, dar nu!
gresit! un PR stie sa vada ce culori se mai poarta, care merge cu care si unde!
vezi, oamenii astia muncesc non stop, sunt workahoolici si vor mai mult. mereu cumparaturi , cataloage, editii limitate, reduceri, moda, prezentari, 
fashion tv, reviste,carti, tot ce e sub soare. ei sunt in acolo, ei le citesc, le rasfioiesc,
 le vad, le cumpara, le adora, le recomanda prietenilor, le venereaza, le vor, le au.
sunt ale lor!viseaza pantofi, ii adora si-i doresc, ii vad prin vitrine si se indragostesc,
adulmeca fulare, esarfe, manusi, se casatoresc cu posete si cercei, lada lor de zestre
e umplutade paltoane, jachete si bratari. astfel de oameni nu se fac in scoli sau in facultati,
nu se scolesc, nu se croiesc, se nasc! exact! simtul pentru a fi PR in look nu se invata!
el exista de sine statator ca orice alt lucru. unde mai pui ca acest domeniu atat
de vast si de destept nu poate pur si simplu sa fie accesat de oricine de pe strada.
iti trebuie stil, eleganta, cunostinte, maniere, un coctail atat de gustos si de mare
incat numai tu sa stii secretul luil.. si sa nu-l spui la nimeni.
la mai mare,draga mea! te pricepi si tu stii asta!

richard!!... care richard?

 
omul nu e niciodata liber decat in inima lui... pic-poc! eu stiu ca in curand are sa ma muste, il simt cum ii cresc dintii.. e aici in mine.. clic-clac! capul care devine o cusca pentru inima trebuie sa explodeze... trebuie!! tic- tac! tic-tac! tac!
un cal! regatul meu pentru un cal!!! UN CAL! REGATUL MEU PENTRU UN CAL!!!!
memoria mea e ca o stropitoare... e plina de gauri din cauza fricii.. tic- tac! mai bine nu mai vorbesc de tacerile dintre noi.. oricum, in inima mea sunt libera!! tic-tac! tac, am sa tac.. tacerile usturatore.. taceri pretioase... taceri misterioase.. tacerea are gust amar cand o inghiti! e bine daca spun asta? de-acum sa-mi sufli si tacerile!
UN CAL!!!!! REGATUL MEU PENTRU UN CAL!!!! UN CAL!!!! UN PRINT PE UN CAL!!!! UN CAL!!!
tic- tac! tic- tac! tic- tac! tic.. tac!

aici nu mai sta nimeni!

 
zilnic mi-e dor de ea. o caut peste tot.. in carti.. pe strada, in glume, in vise, in muzica.. mai ales in muzica.. ma gudur langa telefon cand vorbim si mi-e dor de noptile noastre pierdute! incepe iar patinajul.. acum un an eram in camera copilariei ei.. doi gemeni pescarusi albastri.. globul de cristal.. atat de frageda.. si pomii mereu verzi.. lumina si culoare.. exact asta imi daruieste. ma imbogateste de fiecare data.. e din alta lume! si desi e in viata mea .. e totusi atat de departe. toti sunt atat de departe.. pana la o urmatoare noapte de vis o sa ma multumesc cu telefonul care suna si suna .. si suna.. si suna... ocupat!

alo?..

ma intreb daca ma mai citeste.. eu am incetat sa o fac.. poate doar din cand in cand! am renuntat pt ca gaseam de multe ori asemanari care stiu ca ei nu i-ar fi facut placere sa existe.. nu stiu de ce rataceste atat! dar nu pot sa o uit! cred ca o iubesc! mai esti? alo? mi-e dor de tine, gabi!

pastel

aici sunt tot ce vreau eu! sunt copil, sunt stapan, sunt cuminte, sunt calma, sunt vrednica, sunt nerabdatoare, sunt alintata.. dar sunt si ce nu vreau.. caine fara stapan, edvin fara vioara, hrana vie sfasiata de catelandri, prada pt toti drumetii, ulcior de dus la apa, sac fara fund si oala fara capac. tot ce se poate fi! ma simt ca fiul ratacitor, insa nu la intoarcere, ci de fiecare data la plecare!
la revedere galati! ramai cu bine.. si la intoarcere sa-mi tai vitelul cel mai mare!

my life doesn't include me!

this is my life.. passing beside me.. year after year.. like a river, without rest.. no compas, no signs, just water, this realy is my life,without me in it!